Un francez atipic....

Ca tot am mentionat de proful, nu stiu daca am spus destul de clar pina acum cum l-am cunoscut. Jean-Marie Barthelemy e un francez atipic (mi-ar placea ca toti francezii sa fie ca el, dar atunci nu ar mai fi atipic...) care a facut de curind 58 de ani si care isi priveste pensionarea care va surveni peste doi ani, cu o serenitate de invidiat. E prof universitar de psihopatologie si psihologie clinica la Universitatea din Chambery, o univ. care e tinara de tot, nu cred ca are mai mult de 2 decenii de existenta. In acelasi timp, proful e si terapeut la un centru spitalicesc din Grenoble, unde face naveta, exclusiv pentru pacientii lui, de 2 ori pe saptamina. Cu toate acestea, nu e ocupat in sensul clasic al termenului, el obisnuieste sa spuna ca nu munceste, ci lucreaza sau chiar se distreaza. De fapt, mare parte din activitatea lui si-o desfasoara acasa, scriind articole pentru conferinte sau primind doctoranzi cu care discuta saptaminal despre mersul tezei lor, pe care el le-o coordoneaza (ei da, minuni ca astea se mai intimpla....din pacate nu in Ro). Nu mi-a dat niciodata senzatia ca ar fi ocupat sau stressat, dar isi face treaba foarte bine: e primul care raspunde la scrisori sau la mailuri, mereu activ, cu cite o carte pe masa, sau prin biblioteca, cautand cate ceva. De fiecare data cand discut cu el, ma linistesete si ma face sa am idei: e calm, dar pe interior are ceva care clocoteste, daca pot sa ma exprim asa. Ma gandesc uneori ca daca nu l-as fi cunoscut, mi-as fi scris teza cumva- nu are de fapt importanta cum- dar as fi trecut pe langa o mare sansa care in felul asta mi s-a oferit...